Rezumat Analiza statutului femeii în societatea românească a secolului al XIX-lea, văzută ea însăşi în cadrul unui proces de modernizare şi de trecere, lentă ce-i drept, de la o economie eminamente agrară spre fazele de început ale capitalismului, este dublată de analiza în plan literar a ascensiunii personajului feminin în procesul de devenire a literaturii române, a trecerii de la romantism la realism corespunzătoare ascensiunii romanului. În interacţiunea dintre ficţiune şi realitate articolul de faţă identifică mecanismele prin care se construieşte ficţional o identitate culturală care destabilizează limitele identităţii sociale, ale stereotipiei personajelor feminine tributare prejudecăţilor sociale pe de-o parte şi persistenţei elementelor romantice pe de alta. Construcţiile identitare sunt urmărite nu doar în raport de statutul social al femeii şi de tipologii ficţionale, ci şi în funcţie de convenţiile unor genuri literare cum ar fi nuvela, romanul social, proza de inspiraţie istorică şi proza de mister şi senzaţie.
|